In padure la Vladimirescu este o balta. Daca nu frapeaza prin dimensiuni, uimeste insa prin apropierea intima dintre malurile ei si arborii inalti, care-si reflecta trunchiurile napadite de muschi in pelicula nemiscata a apei. Daca te uiti de pe malurile inalte vezi bancurile de rosioare sau bibani cum se urmaresc prin sovarul bogat, verde inchis. Totusi nimeni nu mai pescuieste aici. Se spune ca in anumite nopti ale anului, calugarii inecati in manastirea scufundata in coada baltii ies afara din adancuri si dau inconjorul malurilor.
Din cand in cand, pe cei care se aventureaza noaptea pe acolo, ii gaesc dimineata ghemuiti la poalele vreunui copac. Nu povestesc nimic, au doar privirea fixa si dintii inclestati...
mai stiti si altele?
...dintzii inclestatzi si branzica in coltzul gurii!

...asa e povestea, detaliile sunt esentziale; interesant mai e si faptul ca lansetele erau intotdeauna la locul lor pe suport, firul cu montura era asezat frumos pe mal, iar pe carlig era trasa o macaroana spiralata de calitate indoielnica.Nimeni nu a reusit vreodata sa scoata un cuvant de la sarmanii traumatizatzi, dar batranii zic ca legenda e adevarata, si calugarii care ies din balta sunt unguri!
